A.B.M.D. (Asociatia Birourilor de Mediere din Dambovita) functioneaza din august 2011, si isi are sediul in orasul Targoviste.
Membrii fondatori ai asociatiei A.B.M.D.
Activitati de mediere, promovare a medierii, formare profesionala si informare.

Despre noi

ASOCIAŢIA BIROURILOR DE MEDIERE DIN DÂMBOVIȚA în parteneriat cu DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI a organizat în 30 ianuarie 2014 - Seminarul „Medierea în cauzele cu minori”
PARTICULARITĂŢI ALE PROCEDURII MEDIERII IN CAUZELE CU MINORI

Plecând de la premiza că minorii reprezintă viitorul acestei ţări, legiuitorul român a avut permanent în preocupare crearea unui cadru legislativ propice ocrotirii şi promovării interesului superior al copilului.
În acest sens menţionez dispoziţiile art. 49 din Constituţia României potrivit căruia „Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor”.
Această prevedere cadru a fost completată şi dezvoltată în codurile care reglementează cauzele civile şi penale, dar şi în legi speciale cum ar fi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care în art. 2 alin 3 prevede că “Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti”.
De asemenea, Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cuprinde dispoziţii speciale de natură a proteja şi ocroti minorul, atât în situaţia unor conflicte de familie, cât şi în situaţia în care acesta este subiectul unei fapte prevăzute de legea penală.
Deşi aparent lucrurile par a fi facile, în practică problemele sunt mult mai complexe, raporturile dintre părinți și copii fiind unele speciale în care există, prin definiţie, relaţii continue şi de interdependenţă.
În acest context, pentru mediator devine o adevărată provocare să cunoască, să înțeleagă și să aplice reglementări speciale privitoare la drepturile copilului și, în acelaşi timp, să rămână imparțial și neutru în demersul său de armonizare a intereselor părinților.
Totodată, medierea devine o provocare și pentru ceilalți profesioniști, fie pentru cei chemați să-i sprijine pe părinți în procedura de mediere, fie pentru cei ce urmează să încuviințeze înțelegerile acestora, trecute, de asemenea, prin filtrul impus de principiul respectării interesului superior al copilului.
* *
*
După cum se ştie, minorii, cu sau fără voia lor, pot fi implicaţi în cazuri care pot face obiectul procedurii medierii.
Când vorbim de cazurile cu minori care pot fi deduse medierii ne gândim în principal la:
- cazurile de despărţenie, în care părţile au copii minori;
- cazurile penale, în care minorul este fie victimă, fie agresor.
Plecând de la prevederile constituţionale, legiuitorul a introdus în legea medierii dispoziţii de natură a ocroti şi promova drepturile minorului în relaţia cu celelalte părţi implicate în conflict.
Aceste dispoziţii speciale privitoare la minori determină, indiferent dacă este vorba de un conflict de familie sau de un conflict penal, o serie de derogări de la regula generală de desfăşurare a procedurii medierii.
Astfel, în cazul conflictelor de familie cu copii, neutralitatea, imparţialitatea şi confidenţialitatea sunt văzute dintr-o altă perspectivă, aceea a respectării interesului superior al copilului.
Adeseori, în conflictele de familie, copii ajung să fie monede de schimb sau mijloc de răzbunare a unui partener împotriva celuilalt. În aceste situaţii drepturile şi interesele copiilor sunt lăsate pe un plan secund, mama sau tata uită că minorul pentru a creşte şi a se dezvolta normal are nevoie de ambii părinţi. Se ajunge, uneori, până la situaţia în care părintele care locuieşte împreună cu copilul să refuze ca minorul să aibă legături personale cu cealaltă parte.
Pentru a ocroti drepturile minorului, prin art. 65 din Legea 192/2006, legiuitorul a pus în sarcina mediatorului obligaţia de a veghea, în cazurile deduse medierii, ca rezultatul acesteia să nu contravină interesului superior al copilului.
Asta înseamnă că dacă în celealte tipuri de speţe, mediatorul trebuie să fie neutru şi imparţial, în cazurile de despărţenie mediatorul trebuie să aibă o conduită specială care să-i permită să ocrotească drepturile şi interesele copilului.
Totodată, prin lege, mediatorul are datoria să încurajeze părinţii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţiă în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltării acestuia.
Spre deosebire de procedurile obişnuite în care mediatorul, trebuie să conducă procesul nepărtinitor şi să asigure un echilibru între părţi, de această dată el nu mai adoptă aceeaşi atitudine, ci are obligaţia să determine părinţii să se aplece asupra nevoilor copilului. Cu alte cuvinte are loc o oarecare derogare de la principiile neutralităţii şi imparţialităţii, mediatorul fiind în acest caz ambasadorul intereselor copilului.
Atitudinea pe care mediatorul trebuie să o adopte în cazurile de divorţ cu copii este stipulată şi în Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor, care prevede că „În situaţiile în care vor fi soluţionate prin mediere conflicte de familie, independenţa şi imparţialitatea mediatorului nu pot fi argumente pentru a ignora sau a neglija interesul superior al minorului”.
Din păcate aceste dispoziţii sunt, încă, foarte puţin cunoscute, atât de părinţi cât şi de cei care îi asistă în procedura de mediere, fapt ce creează dificultăţi în gestionarea procesului de mediere şi conducerea părinţilor către ajungerea la un acord.
Pentru a ocroti şi proteja minorul parte într-un conflict de familie, prin art. 65 alin 2 din Legea nr. 192/2006 se prevede că „Dacă, în cursul medierii, mediatorul ia cunoştinţă de existenţa unor fapte ce pun în pericol creşterea sau dezvoltarea normală a copilului este obligat să sesizeze autoritatea competentă”. Şi de acestă dată are loc o derogare de la unul dintre principiile medierii, respectiv confidenţialitatea.
Dacă principiul confidenţialităţii este un principiu ce guvernează medierea în general, iată că de această dată, într-o situaţie specială – când există fapte ce pun în pericol creşterea sau dezvoltarea normală a copilului sau prejudiciază grav interesul superior al copilului - el nu mai este respectat.
După cum se ştie mediatorul este obligat să păstreze confidenţialitatea informaţiilor de care ia cunoştinţă în cursul activităţii sale de mediere, precum şi cu privire la documentele întocmite sau care i-au fost predate de către părţi pe parcursul medierii, chiar şi după încetarea funcţiei sale.
Mediatorul trebuie să respecte secretul oricărei informaţii confidenţiale de care ia cunoştinţă în cadrul activităţii sale profesionale. Cu toate acestea, dacă pe parcursul derulării procedurii medierii, mediatorul constată că există o stare de pericol pentru viitorul sau interesul minorului, atunci acesta are datoria de a sesiza autoritatea competentă.
Referitor la cazurile de separaţie a părinţilor una dintre problemele controversate este accea a participării minorului la şedinţa de mediere.
În acestă privinţă legislaţia diferă de la o ţară la alta. În România nu există norme explicite cu privire la participarea sau neparticiparea minorului la procedura de mediere.
Din acest motiv în rândul mediatorilor şi a specialiştilor în drept există opinii şi poziţii diferite.
Astfel, în rândul specaliştilor există o opinie potrivit căreia minorul nu trebuie să participe la şedinţa de mediere, deoarece discuţiile în contradictoriu dintre părinţi nu ar face altceva decât să adâncească trăirile emoţionale ale acestuia.
Aceştia consideră că ancheta psihosocială şi ascultarea minorului, care a împlinit vârsta de 10 ani, de către instanţă sunt suficiente pentru a stabili cadrul relaţiilor afective dintre părinţi şi copii.
Pe de altă parte alţi mediatori consideră că minorul trebuie consultat şi ascultat cu privire la orice aspect care îl priveşte. Aceştia aduc în sprijinul afirmaţiilor lor dispoziţiile art. 264 alin 1 Cod civil privitoare la ascultarea copilului, în care se arată că „În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei”.
În sprijinul susţinerilor lor aceştia uzitează şi de dispoziţiile art. 264 alin 2 Cod civil care prevăd că “Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere şi a primi orice informaţie, potrivit cu vârsta sa, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte”.
De asemenea, aceştia fac apel la Ghidul pentru o mai bună implementare a Recomandării cu privire la medierea în materie civilă şi familială, adoptat la 7 decembrie 2007, potrivit căruia „…se recomandă statelor membre şi organismelor participante la medierea familială de a colabora în vederea stabilirii criteriilor comune de apreciere a interesului superior al copilului, incluzând posibilitatea pentru copii de a participa la procesul de mediere. Aceste criterii ar trebui să conţină pertinenţa vârstei copilului sau maturitatea sa mintală, rolul părinţilor şi natura litigiului.”.
Cu privire la participarea minorului la procedura de mediere, merită menţionată poziţia vicepreşedintelui Judecatoriei Suceava, Marcel Nichita, care, în cadrul Seminarului “Ziua europeană a medierii” (organizat la Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava, în perioada 21 - 22.01.2014), a afirmat că începând cu vârsta de 14 ani minorul trebuie sa participe alături de parinţii sai la şedinta de mediere, iar în condiţiile în care se încheie un acord să - l semneze.
Revenind la participarea minorului la şedinţa de mediere, personal, ca mediator nu aş încuraja acestă practică, cu excepţia situaţiilor când acesta a împlinit vârsta de 16 ani şi atunci numai la solicitarea acestuia şi cu acordul ambilor părinţi.
În ceea ce priveşte ancheta psihosocială, potrivit legii, ea rămâne obligatorie în toate cazurile în care părinţii prezintă un acord de mediere care cuprinde o înţelegere referitoare la minori.
Sub acest aspect, pare că se conturează o nouă practică, aceea în care ancheta psihosocială să se realizeze încă din timpul medierii, la solicitarea părinţilor, iar raportul să fie comunicat biroului de mediator, urmând a fi ataşat acordului de mediere ce urmează a fi supus încuviinţării instanţei.
În materia medierii în cauzele penale (art. 67-70 din Legea 192/2006), legiuitorul a introdus o serie de dispoziţii speciale, cum ar fi:
- medierea poate interveni în cauze penale care privesc infracţiuni pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Cu alte cuvinte pot fi mediate infracţiunile cu un grad redus de pericol social, în care de cele mai multe ori sunt implicate persoane între care există relaţii de familie, de vecinătate, de serviciu;
- liberul consimţământ al părţilor de a parcurge procedura medierii. Indiferent de poziţia pe care situează (victimă sau făptuitor), nici o persoană nu poate să fie constrânsă să participe la mediere;
- dreptul la asistenţă juridică şi, dacă este cazul la interpret. Mediatorul trebuie să ducă la cunoştinţa părţilor că au dreptul la asistenţă juridică (şi la interpret, atunci când este cazul), iar în situaţia în care aceştia renunţă la aceste servicii este recomandat să se ia o declaraţie în acest sens, urmând ca în procesul verbal prin care se închide procedura medierii, să arate dacă părţile au beneficiat de serviciile unui avocat sau ale unui interpret ori, după caz, să menţioneze faptul că au renunţat expres la acesta;
- dreptul de a beneficia de suspendarea termenului de îndeplinire a unor acte procedurale. Dacă procedura de mediere a fost declanşată în termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest termen se suspendă pe durata desfăşurării medierii. În cazul în care medierea se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau după caz judecata se suspendă, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere. In această situaţie suspendarea nu poate depăşi termenul de 3 luni;
- posibilitatea participării la şedinţe separate de informare privind medierea şi avantajele acesteia. Având în vedere situaţia delicată a victimei dintr-un caz penal, legiuitorul a introdus o derogare de la regula generală dându-i posibilitatea să solicite ca informarea să se desfăşoare într-o şedinţă separată.
În afară de aceste dispoziţii aplicabile medierii în cauzele penale, atunci când făptuitorul sau victima sunt minori, legiuitorul a dispus garanţii suplimentare.
În acest sens menţionăm că prin art. 68 alin 2 din Legea nr. 192/2006 s-a prevăzut că „În cazul minorilor, garanţiile, prevăzute de lege pentru desfăşurarea procesului penal trebuie asigurate, în mod corespunzătoe, şi în cadrul procedurii de mediere”.
Aceste dispoziţii sunt susţinute de art. 8 din Anexa la Recomandarea nr. R (99) 19 a Comitetului Miniștrilor către statele membre privind medierea în materie penală în care se arată că “În cazul medierii, trebuie aplicate garanţii procedurale fundamentale; în mod special, părţile trebuie să aibă dreptul la asistenţă juridică şi, atunci când este cazul, la traducere/interpretare. În plus, minorii trebuie să aibă dreptul la asistenţă parentală”.
Având în vedere lipsa capacității de exercițiu, care caracterizează starea de minoritate, iar pe de altă parte necesitatea ocrotirii drepturilor minorului, a apărut ca imperios necesară reprezentarea minorului în procedura medierii, reprezentare care este pusă în sarcina părinţilor copilului. În situaţia în care din diferite motive acestia lipsesc ori au fost decăzuţi din drepturile părinteşti, reprezentarea urmează a se face de către ocrotitorul legal desemnat în justiţie, care poate fi tutorele sau, în cazuri excepţionale şi cu caracter temporar, un curator special.
Prezența acestor persoane este absolut necesară pentru a da explicaţii, lămuriri privind aspecte legate de cauză.
Cu privire la participarea personală a minorului la şedinţa de mediere, oportunitatea acesteia depinde de vârsta minorului, de poziţia sa în conflictul dedus medierii (respectiv agresor sau victimă), de opţiunea acestuia de a fi prezent sau nu în cadrul procedurii.
Astfel, dacă minorul este agresor, a comis o faptă prevăzută de legea penală, o regretă şi este dispus în faţa societăţii să-şi îndrepte conduita, dacă recunoaşte că nu a acţionat în mod corespunzător, atunci este de dorit ca acesta să participe la mediere.
În acestă situaţie făptuitorul minor se va prezenta la mediere însoţit de către părinţii sau în lipsa acestora de către tutori, curator sau persoanele în îngrijirea ori supravegherea cărora se află temporar.
În situaţia în care minorul are rolul de victimă, situaţia sa este mult mai delicată, iar participarea personală la mediere rămâne la latitudinea acestuia şi de cele mai multe ori este de evitat.
Apreciez că în situaţia în care minorul – victimă participă la o mediere faţă în faţă cu agresorul, alături de părinţi (sau alte persoane îndreptăţite să-l însoţească) trebuie să fie prezent un psiholog.

ÎN CONCLUZIE, indiferent de imperfecţiunile Legii nr. 192/2006, medierea reprezintă o modalitate eficientă de rezolvare a conflictelor, în special a celor cu minori, întrucât dă posibilitatea ocrotirii în mod concret a drepturilor copilului.
Pentru a promova aceste drepturi, este nevoie de concursul tuturor instituţiilor cu atribuţii pe linia protecţiei minorului, deoarece o mai buna conlucrare între profesionişti poate duce la o mai bună conştientizare a societăţii că minorul reprezintă viitorul acestei ţări.
În vederea dezvoltării unor bune practici apreciez ca fiind oportune reuniunile cu participare interdisciplinară, în cadrul cărora să fie identificate modalităţi de colaborare, astfel încât interesul minorului sa fie ralizat în timp util şi cu maximă eficienţă.
Legea medierii este o lege deficitară, dar este o lege care se poate aplica şi care poate aduce multe beneficii societăţii în care traim şi în special copiilor noştrii.

MEDIATOR

RODICA VLAICU
Asociatia Birourilor de Mediere din Dambovita
Infiintata in anul 2011, ASOCIATIA BIROURILOR DE MEDIERE DIN DAMBOVITA (A.B.M.D) a inregistrat, in cei doi ani de activitate, un trend ascendent, concretizat in:

- organizarea unui numar de patru actiuni de promovare a medierii si a intereselor mediatorilor la nivelul judetului Dambovita. Dintre acestea un loc aparte a ocupat Campania „Medierea – institutie moderna in interesul cetatenului”, derulata in primul semestru al acestui an, in parteneriat cu Consiliul Judetean Dambovita, Tribunalul Dambovita si instantele arondate, Politia Gaesti si Corpul Expertilor Contabili din Dambovita;

- intocmirea unui set de lucrari de specialitate (dintre care trei au fost transmise Consiliului de Mediere), in vederea crearii unei proceduri unitare de lucru la nivelul judetului Dambovita;

- participarea reprezentantilor A.B.M.D. la evenimentele/actiunile cu impact pentru institutia medierii, precum: Conferinta Nationala a Mediatorilor – 2011, Comisia de Validare a Candidaturilor pentru Functia de Membru in Consiliul de Mediere, Comisia Consultativa a Asociatiilor Profesionale, Ziua Nationala a Mediatorilor – 2012;

- organizarea unui birou de informare privind medierea in cadrul Judecatoriei Targoviste si obtinerea unor spatii in sediile instantelor dambovitene destinate afisarii Tabloului Mediatorilor si a materialelor de informare privind medierea.

Prin activitatea sustinuta, prin profesionalismul si seriozitatea membrilor sai, ASOCIATIA BIROURILOR DE MEDIERE DIN DAMBOVITA reprezinta la aceasta ora un partener credibil pentru toti cei interesati in promovarea, dezvoltarea si aplicarea medierii.
A.B.M.D. reuneste specialisti autorizati in mediere, care vin in intampinarea solicitarilor celor care se gasesc in situatia de a fi parte a unui conflict de orice natura si in orice stadiu.
Medierea reprezinta o modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor.
Conflictele pot fi rezolvate mai rapid si mai ieftin prin mediere.
Apeland la mediator, puteti rezolva problemele mult mai rapid, prin discutii deschise, mai ieftin, dar si avand siguranta confidentialitatii.
Informarea preliminara este oferita gratuit.
Inainte de inceperea medierii, participantilor le sunt prezentate informatii despre obiectivele medierii, si avantajele folosirii acesteia in rezolvarea problemelor.
Confidentialitate maxima
Tot ce se discuta in cadrul medierii este confidential.

Rezolvarea problemelor prin MEDIERE

Informare gratuita.
Confidentialitate
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one